Debutul
Martie 2001
Prima beție serioasă de care îmi amintesc, se întâmpla pe când aveam 17 ani. Afară, în fața blocului, cu un vin alb vărsat. M-am amețit repede, dar nu îmi amintesc să îmi fi fost rău. Era bine, mă uitam la un meci de fotbal pe o bancă. Aveam în sfârșit ceva care să mă elibereze de frici, de scenarii. În sfârșit mă relaxam, eram bine și împăcat, ciudat de bine. Acesta este punctul din care nimic nu va mai fi la fel.
Mai 2001
De 1 Mai, împreună cu doi amici, am luat o sticlă cu gin și ne-am îmbătat. Am căzut în iarbă, mi-am murdărit hainele și mi-am mințit mama că am alunecat. Începusem să caut din ce în ce mai mult să beau. Senzația de rău de după nu mă afecta psihic, iar fizic, îmi reveneam după o zi.
Iulie 2001
Majoratul unui amic. Deja nimic nu mă mai oprea să mă fac praf la fiecare petrecere. M-au cărat prietenii prin oraș, până am vomitat pe o bancă. De dimineață mi-a fost rău și am vomitat în cadă. Răul acesta era prețul pe care eram dispus să îl plătesc.
Martie 2002
18 ani. Sunt amețit bine la majoratul unui coleg. Am curaj să abordez fete, timiditatea, barierele mele, dispar. Asocierea curajului, aparent, cu alcoolul începe să sape tranșee din ce în ce mai adânci.
Iulie 2002
Iau bacalaureatul. Sărbătoresc. Mă întorc acasă cărat pe umeri de doi amici. Mama mea se uită la scenă de la balcon. Aflu a doua zi, când îmi spune tatăl. E stânjenit. Incepe un lung șir de discuții între mine și mama. Durează ani și par fără sfârsit.
